înțelepciune

română

Etimologie

Din latină intellectio, intellectionis.

Pronunție

AFI: /ɨn.ʦe.lepˈʧju.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului înțelepciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înțelepciune	invariabil
Articulat	înțelepciunea	invariabil
Genitiv-Dativ	înțelepciunii	invariabil
Vocativ	înțelepciune	invariabil

1. capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor.
2. cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online