cumula

română

Etimologie

Din franceză cumuler.

Pronunție

• AFI: /ku.mu'la/

Verb

Conjugarea verbului cumula
Infinitiv	a cumula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cumulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cumuleze
Participiu	cumulat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate).
2. (v.tranz.) a face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc.

Cuvinte derivate

• cumulare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online