cuniculus
 Vezi și : Cuniculus |
(Latina)
Variante
- (latină populară) *cuniclus
Etimologie
Din greacă antică κύνικλος (kúniklos), probabil de origine iberică. Confer bască untxi („iepure”) și limbă mozarabă conchair („levrier de curse”).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului cunīculus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | cunīculus | cunīculī |
| Genitiv | cunīculī | cunīculōrum |
| Dativ | cunīculō | cunīculīs |
| Acuzativ | cunīculum | cunīculōs |
| Ablativ | cunīculō | cunīculīs |
| Vocativ | cunīcule | cunīculī |