cuniculus
![]() |
(Latina)
Variante
- (latină populară) *cuniclus
Etimologie
Din greacă antică κύνικλος (kúniklos), probabil de origine iberică. Confer bască untxi („iepure”) și limbă mozarabă conchair („levrier de curse”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului cunīculus | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | cunīculus | cunīculī |
Genitiv | cunīculī | cunīculōrum |
Dativ | cunīculō | cunīculīs |
Acuzativ | cunīculum | cunīculōs |
Ablativ | cunīculō | cunīculīs |
Vocativ | cunīcule | cunīculī |