curieră

română

Etimologie

Din curier.

Pronunție

• AFI: /ku.ri'e.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului curieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curieră	curiere
Articulat	curiera	curierele
Genitiv-Dativ	curierei	curierelor
Vocativ	curiero	curierelor

1. persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcuire
• careuri
• curarei

Referințe

• DEX '98 via DEX online