curiosité
(français)
Etimologie
Din latină cūriōsitātem, forma de acuzativ pentru cūriōsitās („curiozitate”). Echivalent cu curieux („curios”) + -ité.
Pronunție
Substantiv
curiosité f., curiosités pl.
- (nenumărabil) curiozitate
- (numărabil; spec.) curiozitate, ciudățenie