ciudățenie

română

Etimologie

Din ciudat + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /ʧju.də'ʦe.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ciudățenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciudățenie	ciudățenii
Articulat	ciudățenia	ciudățeniile
Genitiv-Dativ	ciudățeniei	ciudățeniilor
Vocativ	ciudățenie	ciudățeniilor

1. aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc.
2. (concr.) lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online