Etimologie

Din franceză curopalate.

Pronunție

  • AFI: /ku.ro.pa'lat/


Substantiv


Declinarea substantivului
curopalat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curopalat curopalați
Articulat curopalatul curopalații
Genitiv-Dativ curopalatului curopalaților
Vocativ curopalatule curopalaților
  1. înalt demnitar bizantin care administra palatul imperial.


Traduceri

Referințe