palat
Etimologie
Din latină palatum, italiană palato. Confer franceză palais.
Pronunție
- AFI: /pa'lat/
Substantiv
Declinarea substantivului palat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | palat | palaturi |
Articulat | palatul | palaturile |
Genitiv-Dativ | palatului | palaturilor |
Vocativ | palatule | palaturilor |
- peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă, alcătuit din apofizele palatine ale celor două maxilare superioare, precum și din oasele palatine, acoperite de o mucoasă groasă; cerul-gurii.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din neogreacă παλατι (paláti) < latină palatium.
Substantiv
Declinarea substantivului palat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | palat | palaturi |
Articulat | palatul | palaturile |
Genitiv-Dativ | palatului | palaturilor |
Vocativ | palatule | palaturilor |
- clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran, ca locuință unei personalități etc.; (p.gener.) clădire mare luxoasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online