cuvântăreț
română
Etimologie
Din a cuvânta + sufixul -ăreț.
Pronunție
- AFI: /ku.vɨn.tə'reʦ/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului cuvântăreț | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | cuvântăreț | cuvântăreți |
| Feminin | cuvântăreață | cuvântărețe |
| Neutru | cuvântăreț | cuvântărețe |
- (rar) cuvântător; care vorbește frumos, meșteșugit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online