cuvântăreț

română

Etimologie

Din a cuvânta + sufixul -ăreț.

Pronunție

• AFI: /ku.vɨn.tə'reʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului cuvântăreț
	Singular	Plural
Masculin	cuvântăreț	cuvântăreți
Feminin	cuvântăreață	cuvântărețe
Neutru	cuvântăreț	cuvântărețe

1. (rar) cuvântător; care vorbește frumos, meșteșugit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online