cuvântător

română

Etimologie

Din a cuvânta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ku.vɨn.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului cuvântător
	Singular	Plural
Masculin	cuvântător	cuvântători
Feminin	cuvântătoare	cuvântătoare
Neutru	cuvântător	cuvântătoare

1. care cuvântă, cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi.

Cuvinte derivate

• necuvântător

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului cuvântător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuvântător	cuvântători
Articulat	cuvântătorul	cuvântătorii
Genitiv-Dativ	cuvântătorului	cuvântătorilor
Vocativ	cuvântătorule	cuvântătorilor

1. orator, vorbitor.

Cuvinte derivate

• cuvântătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online