dălcăuc

română

Variante

• dalcauc

Etimologie

Din turcă dalkavuk.

Pronunție

• AFI: /dəl.kəˈuk/

Substantiv

Declinarea substantivului dălcăuc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dălcăuc	dălcăuci
Articulat	dălcăucul	dălcăucii
Genitiv-Dativ	dălcăucului	dălcăucilor
Vocativ	dălcăucule	dălcăucilor

1. bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana.
2. poreclă dată agenților electorali de pe vremuri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online