dăscălime

română

Etimologie

Din dascăl + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /dəs.kə'li.me/

Substantiv

Declinarea substantivului dăscălime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dăscălime	invariabil
Articulat	dăscălimea	invariabil
Genitiv-Dativ	dăscălimii	invariabil
Vocativ	dăscălime	invariabil

1. (pop.) mulțime de dascăli, totalitatea dascălilor.
2. (înv.) elevi care urmau o școală de preoți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online