dascăl

română

Etimologie

Din neogreacă δάσκαλος (dáskalos), din greacă διδάσκαλος (didáskalos, „profesor, instructor”) (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban).

Confer albaneză dhaskalj, bulgară даскал (daskal) și sârbo-croată daskal.

Pronunție

• AFI: /ˈdas.kəl/

Substantiv

Declinarea substantivului dascăl
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dascăl	dascăli
Articulat	dascălul	dascălii
Genitiv-Dativ	dascălului	dascălilor
Vocativ	dascălule	dascălilor

1. (înv.) învățător (la țară); (p.ext.) profesor.
2. (rar) om de știință; învățat, savant.
3. (fig.) inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu.
4. cântăreț de biserică, diac, psalt, cantor.

Cuvinte derivate

• dăscălaș
• dăscălesc
• dăscălește
• dăscăli
• dăscălicesc
• dăscălici
• dăscălie
• dăscălime
• dăscăliță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scaldă

Referințe

• DEX '98 via DEX online