deșănțat

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /de.ʃən'ʦat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului deșănțat
	Singular	Plural
Masculin	deșănțat	deșănțați
Feminin	deșănțată	deșănțate
Neutru	deșănțat	deșănțate

1. dezmățat; care încalcă limitele bunei-cuviințe.
2. dezordonat, neglijent.
3. (reg.; despre lucruri) ciudat, curios, straniu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atestând

Referințe

• DEX '98 via DEX online