limită
 Vezi și : limita, limitá, limità
|
Etimologie
Din franceză limite < latină limes, litis.
Pronunție
- AFI: /ˈli.mi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului limită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | limită | limite |
| Articulat | limita | limitele |
| Genitiv-Dativ | limitei | limitelor |
| Vocativ | limită | limitelor |
- punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.).
- tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument.
- (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.
- (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din limita.
Pronunție
- AFI: /li.miˈtə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru limita.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online