decădea
Etimologie
Din de- + cădea. Format de la cădea pe baza franceză déchoir sau a latină decadere. Confer italiană decadere.
Pronunție
- AFI: /de.kə'de̯a/
Verb
Conjugarea verbului decădea | |
Infinitiv | a decădea |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decad |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decadă |
Participiu | decăzut |
Conjugare | II |
- (v.intranz.) a ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin.
- Puterea persană a decăzut.
- a ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește.
- A decăzut din cauza băuturii.
Sinonime
- 1: regresa, (înv.) (se) înapoia, scădea, scăpăta, (înv. fig.) retrograda
- 2: se corupe, se declasa, se degrada
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități
Traduceri
a fi în declin; a regresa
|
|