decola

română

Etimologie

Din franceză décoller.

Pronunție

• AFI: /de.ko'la/

Verb

Conjugarea verbului decola
Infinitiv	a decola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decoleze
Participiu	decolat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre aeronave) a se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul.

Cuvinte derivate

• decolare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online