zbor

română

Etimologie

Din a zbura (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /zbor/

Substantiv

Declinarea substantivului zbor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zbor	zboruri
Articulat	zborul	zborurile
Genitiv-Dativ	zborului	zborurilor
Vocativ	zborule	zborurilor

1. mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; (p.ext.) deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave.
2. trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt.
3. (fig.) mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă.
4. avânt, elan.

Cuvinte compuse

• platformă de zbor

Locuțiuni

• (loc.adv.) Din (sau în, într-un) zbor =
  • în timpul zborului.
  • în fugă, repede, iute.
  • dintr-o dată.
  • în treacăt.

Expresii

• A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) (fig. rar) a se dezvolta, a-și lua avânt
• A trece în zbor = a trece foarte repede

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din slavă (veche) sŭborŭ, bulgară сбор (sbor).

Substantiv

Declinarea substantivului zbor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zbor	zboruri
Articulat	zborul	zborurile
Genitiv-Dativ	zborului	zborurilor
Vocativ	zborule	zborurilor

1. (înv. și reg.) bâlci, târg anual, iarmaroc; (p.ext.) piață publică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online