decoleta

română

Etimologie

Din franceză décolleter.

Pronunție

• AFI: /de.ko.le'ta/

Verb

Conjugarea verbului decoleta
Infinitiv	a decoleta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decoletez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decoleteze
Participiu	decoletat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta.
2. (v.tranz.) a executa operația de decoletare.

Cuvinte derivate

• decoletare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• codatele
• decelato

Referințe

• DEX '98 via DEX online