executa
Etimologie
Din franceză exécuter.
Pronunție
- AFI: /eg.ze.kuˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) executa | |
| Infinitiv | a (se) executa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) execut |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) execute |
| Participiu | executat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua.
- A executa un obiect.
- Executez o lucrare durabilă.
- (v.refl.) a face ceea ce i s-a spus.
- Am executat tot ce mi-ai dat de făcut.
- (v.tranz.) a face exerciții de gimnastică sau figuri de balet.
- a cânta o bucată muzicală.
- (v.tranz.) a sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile.
- a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc.
- A executa o hotărâre judecătorească.
- (v.refl.) a se supune, a da ascultare.
- a supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte.
Sinonime
- 1: confecționa, efectua, face, făuri, înfăptui, realiza, (pop. și fam.) meșteri, meșterui, realiza, săvârși
- 2: efectua, face, împlini, îndeplini, înfăptui, realiza, săvârși, (înv. și pop.) plini
- 4: cânta
- 6: aplica, îndeplini
Cuvinte derivate
Traduceri
a efectua
|
a condamna la moarte
|