Etimologie

Din franceză exécuter.

Pronunție

  • AFI: /eg.ze.kuˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) executa
Infinitiv a (se) executa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) execut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) execute
Participiu executat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua.
    A executa un obiect.
    Executez o lucrare durabilă.
  2. (v.refl.) a face ceea ce i s-a spus.
    Am executat tot ce mi-ai dat de făcut.
  3. (v.tranz.) a face exerciții de gimnastică sau figuri de balet.
  4. a cânta o bucată muzicală.
  5. (v.tranz.) a sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile.
  6. a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc.
    A executa o hotărâre judecătorească.
  7. (v.refl.) a se supune, a da ascultare.
  8. a supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe