decolmata

română

Etimologie

Din franceză décolmater.

Pronunție

• AFI: /de.kol.ma'ta/

Verb

Conjugarea verbului decolmata
Infinitiv	a decolmata
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decolmatez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decolmateze
Participiu	decolmatat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare.

Cuvinte derivate

• decolmatare
• decolmatat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• declamato

Referințe

• DEX '98 via DEX online