decomandare
română
Etimologie
Din a decomanda.
Pronunție
- AFI: /de.ko.man'da.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decomandare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decomandare | decomandări |
| Articulat | decomandarea | decomandările |
| Genitiv-Dativ | decomandării | decomandărilor |
| Vocativ | decomandare | decomandărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online