decomanda
română
Etimologie
Din franceză décommander.
Pronunție
- AFI: /de.ko.man'da/
Verb
| Conjugarea verbului decomanda | |
| Infinitiv | a decomanda |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decomand |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decomande |
| Participiu | decomandat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online