decomanda

română

Etimologie

Din franceză décommander.

Pronunție

• AFI: /de.ko.man'da/

Verb

Conjugarea verbului decomanda
Infinitiv	a decomanda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decomand
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decomande
Participiu	decomandat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda.

Cuvinte derivate

• decomandare
• decomandat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online