decont
română
Etimologie
Din franceză décompte.
Pronunție
- AFI: /de'kont/
Substantiv
| Declinarea substantivului decont | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decont | deconturi |
| Articulat | decontul | deconturile |
| Genitiv-Dativ | decontului | deconturilor |
| Vocativ | decontule | deconturilor |
- justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online