folosire

română

Etimologie

Din a folosi.

Pronunție

• AFI: /fo.lo'si.re/

Substantiv

Declinarea substantivului folosire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	folosire	folosiri
Articulat	folosirea	folosirile
Genitiv-Dativ	folosirii	folosirilor
Vocativ	folosire	folosirilor

1. acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• refolosi

Referințe

• DEX '98 via DEX online