decuplare

română

Etimologie

Din a decupla.

Pronunție

• AFI: /de.ku'pla.re/

Substantiv

Declinarea substantivului decuplare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decuplare	decuplări
Articulat	decuplarea	decuplările
Genitiv-Dativ	decuplării	decuplărilor
Vocativ	decuplare	decuplărilor

1. acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crupadele

Referințe

• DEX '98 via DEX online