Etimologie

Din latină decurio, decurionis.

Pronunție

  • AFI: /de.ku.riˈon/


Substantiv


Declinarea substantivului
decurion
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decurion decurioni
Articulat decurionul decurionii
Genitiv-Dativ decurionului decurionilor
Vocativ decurionule decurionilor
  1. ofițer roman de cavalerie care comanda o decurie.


Traduceri

Referințe