decurie

română

Etimologie

Din latină decuria.

Pronunție

• AFI: /de'ku.ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului decurie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decurie	decurii
Articulat	decuria	decuriile
Genitiv-Dativ	decuriei	decuriilor
Vocativ	decurie	decuriilor

1. subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați.
2. colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• edecuri
• reeduci

Referințe

• DEX '98 via DEX online