defăimat

română

Etimologie

Din a defăima.

Pronunție

• AFI: /de.fəjˈmat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului defăimat
	Singular	Plural
Masculin	defăimat	defăimați
Feminin	defăimată	defăimate
Neutru	defăimat	defăimate

1. bârfit, ponegrit, calomniat, blamat.
2. (rar) cu reputație proastă, cu nume rău.
3. (înv.; despre fapte) care strică reputația; infamant.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online