defolia

română

Etimologie

Din latină defoliare.

Pronunție

• AFI: /de.fo.li'a/

Verb

Conjugarea verbului defolia
Infinitiv	a defolia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	defoliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să defolieze
Participiu	defoliat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi.

Cuvinte derivate

• defoliere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online