Etimologie

Din franceză démarquage.

Pronunție

  • AFI: /de.mar'kaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
demarcaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demarcaj demarcaje
Articulat demarcajul demarcajele
Genitiv-Dativ demarcajului demarcajelor
Vocativ demarcajule demarcajelor
  1. demarcare.
  2. luare a unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta.


Traduceri

Referințe