demarcare
română
Etimologie
Din a demarca.
Pronunție
- AFI: /de.mar'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului demarcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | demarcare | demarcări |
| Articulat | demarcarea | demarcările |
| Genitiv-Dativ | demarcării | demarcărilor |
| Vocativ | demarcare | demarcărilor |
- acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online