demarcare

română

Etimologie

Din a demarca.

Pronunție

• AFI: /de.mar'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului demarcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demarcare	demarcări
Articulat	demarcarea	demarcările
Genitiv-Dativ	demarcării	demarcărilor
Vocativ	demarcare	demarcărilor

1. acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online