demarca
Etimologie
Din franceză démarquer.
Pronunție
- AFI: /de.mar'ka/
Verb
| Conjugarea verbului demarca | |
| Infinitiv | a demarca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
demarchez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să demarcheze |
| Participiu | demarcat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici.
- (v.refl.) (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online