demaror

română

Etimologie

Din franceză démarreur.

Pronunție

• AFI: /de.ma'ror/

Substantiv

Declinarea substantivului demaror
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demaror	demaroare
Articulat	demarorul	demaroarele
Genitiv-Dativ	demarorului	demaroarelor
Vocativ	demarorule	demaroarelor

1. mecanism, motor sau instalație cu ajutorul cărora se pornesc motoarele cu ardere internă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• readorm

Referințe

• DEX '98 via DEX online