demers

română

Etimologie

Din de + mers (după franceză démarche).

Pronunție

• AFI: /de'mers/

Substantiv

Declinarea substantivului demers
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demers	demersuri
Articulat	demersul	demersurile
Genitiv-Dativ	demersului	demersurilor
Vocativ	demersule	demersurilor

1. acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online