deplantare

română

Etimologie

Din a deplanta.

Pronunție

• AFI: /de.plan'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului deplantare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deplantare	deplantări
Articulat	deplantarea	deplantările
Genitiv-Dativ	deplantării	deplantărilor
Vocativ	deplantare	deplantărilor

1. acțiunea de a deplanta și rezultatul ei.

Cuvinte compuse

• deplantarea minelor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online