deplanta

română

Etimologie

Din franceză déplanter.

Pronunție

• AFI: /de.plan'ta/

Verb

Conjugarea verbului deplanta
Infinitiv	a deplanta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deplantez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deplanteze
Participiu	deplantat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte.
2. (v.tranz.) a dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat.

Cuvinte derivate

• deplantare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online