deponent
Etimologie
Din franceză déponent < latină deponens, deponentis.
Pronunție
Adjectiv
Etimologie
Din latină deponens, deponentis, italiană deponente.
Substantiv
Declinarea substantivului deponent | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | deponent | deponenți |
Articulat | deponentul | deponenții |
Genitiv-Dativ | deponentului | deponenților |
Vocativ | deponentule | deponenților |
- persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online