depunctare
română
Etimologie
Din a depuncta.
Pronunție
- AFI: /de.punk'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului depunctare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | depunctare | depunctări |
| Articulat | depunctarea | depunctările |
| Genitiv-Dativ | depunctării | depunctărilor |
| Vocativ | depunctare | depunctărilor |
- acțiunea de a depuncta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online