deranjament
Etimologie
Din franceză dérangement.
Pronunție
- AFI: /de.ran.ʒa'ment/
Substantiv
Declinarea substantivului deranjament | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | deranjament | deranjamente |
Articulat | deranjamentul | deranjamentele |
Genitiv-Dativ | deranjamentului | deranjamentelor |
Vocativ | deranjamentule | deranjamentelor |
- perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare.
- indigestie; diaree.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online