dereticare
română
Etimologie
Din a deretica.
Pronunție
- AFI: /de.re.ti'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dereticare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dereticare | dereticări |
| Articulat | dereticarea | dereticările |
| Genitiv-Dativ | dereticării | dereticărilor |
| Vocativ | dereticare | dereticărilor |
- acțiunea de a deretica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online