desăvârșire

română

Etimologie

Din a desăvârși.

Pronunție

• AFI: /de.sə.vɨr'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului desăvârșire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desăvârșire	desăvârșiri
Articulat	desăvârșirea	desăvârșirile
Genitiv-Dativ	desăvârșirii	desăvârșirilor
Vocativ	desăvârșire	desăvârșirilor

1. acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• nedesăvârșire

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online