descântătură
română
Etimologie
Din a descânta + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /des.kɨn.tə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului descântătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descântătură | descântături |
| Articulat | descântătura | descântăturile |
| Genitiv-Dativ | descântăturii | descântăturilor |
| Vocativ | descântătură | descântăturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online