descântătură

română

Etimologie

Din a descânta + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /des.kɨn.tə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului descântătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descântătură	descântături
Articulat	descântătura	descântăturile
Genitiv-Dativ	descântăturii	descântăturilor
Vocativ	descântătură	descântăturilor

1. descântec.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online