Etimologie

Din des- + cântec.

Pronunție

  • AFI: /des'kɨn.tek/


Substantiv


Declinarea substantivului
descântec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ descântec descântece
Articulat descântecul descântecele
Genitiv-Dativ descântecului descântecelor
Vocativ descântecule descântecelor
  1. faptul de a descânta.
  2. formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură.


Traduceri

Referințe