descătușa

română

Etimologie

Din des- + cătușă.

Pronunție

• AFI: /des.kə.tu'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului (se) descătușa
Infinitiv	a (se) descătușa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) descătușez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descătușeze
Participiu	descătușat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; (fig.) a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.

Cuvinte derivate

• descătușare
• descătușat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online