descătușare

română

Etimologie

Din a (se) descătușa.

Pronunție

• AFI: /des.kə.tu'ʃa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului descătușare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descătușare	descătușări
Articulat	descătușarea	descătușările
Genitiv-Dativ	descătușării	descătușărilor
Vocativ	descătușare	descătușărilor

1. acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online