descolăcire
română
Etimologie
Din a (se) descolăci.
Pronunție
- AFI: /des.ko.lə'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descolăcire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descolăcire | descolăciri |
| Articulat | descolăcirea | descolăcirile |
| Genitiv-Dativ | descolăcirii | descolăcirilor |
| Vocativ | descolăcire | descolăcirilor |
- acțiunea de a se descolăci și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online