(English)

Etimologie

Din engleza medie despeir, despeiren < franceza veche despeir, despoir. Provine din latină dēspērāre.

Pronunție

  • AFI: /dɪˈspɛər/


Substantiv

despair, (nenumărabil)

  1. desperare, desperație
    He turned around in despair, aware that he was not going to survive.

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to despair
Infinitiv to despair
Prezent simplu
pers. 3 sg.
despairs
Trecut simplu despaired
Participiu trecut despaired
Participiu prezent despairing
  1. a dispera/despera, a-și pierde orice speranță
    I despaired when I realised what just happened.

Sinonime

Referințe