pierde
Etimologie
Din latină perdere.
Pronunție
- AFI: /ˈpjer.de/
Verb
Conjugarea verbului (se) pierde | |
Infinitiv | a (se) pierde |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pierd |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) piardă |
Participiu | pierdut |
Conjugare | III |
I.
- (v.tranz.) a nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material).
- A pierde un obiect.
- (v.tranz.) a nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția.
- S-a pierdut în pădure.
- (v.refl.) a se rătăci de grupul în care se afla.
- (v.refl.) (fig.) a se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în...
- (v.refl.) (fig.) a fi cuprins, copleșit de un sentiment, de o emoție; a nu mai ști ce să facă.
II.
- (v.tranz.) a fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi.
- a rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate.
- (despre plante) a i se usca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc.
- (pop.; despre femei) a avorta.
- a fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit.
- a fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc.
- a sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp.
- a folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el.
III.
- (v.tranz.) (pop.) a ucide, a omorî.
- (v.refl.) a muri.
- (v.tranz. și refl.) a(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea.
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.).
- S-a pierdut în timpul deportărilor.
- Multe cântece vechi se pierd.
- (v.tranz.) (pop.) a face să dispară, să piară; p. ext. a compromite.
- (v.refl.) a ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea.
- (fig.) a trece neobservat, neluat în considerație.
- (v.tranz.) a nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea.
- (v.refl.) (despre sunete, voci, zgomote) a-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge.
Sinonime
I.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire)
- A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit
- A-și pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea
- A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil
- A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială
- A-și pierde viața = a muri; a fi omorât
- A-și pierde cunoștința (sau simțirea) = a leșina
- A-și pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva
- A pierde sânge = a avea hemoragie
- A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală)
- A-și pierde mințile = a înnebuni
- Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat
- A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult
Traduceri
a nu mai avea în posesie
|
|
Etimologie
Din pierde.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru pierde.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pierde.