despecetluire

română

Etimologie

Din a despecetlui.

Pronunție

• AFI: /des.pe.ʧe.tluˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului despecetluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	despecetluire	despecetluiri
Articulat	despecetluirea	despecetluirile
Genitiv-Dativ	despecetluirii	despecetluirilor
Vocativ	despecetluire	despecetluirilor

1. acțiunea de a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online